De ce refac lotcile vechi ale pescarilor din Jurilovca
Două bărci de năvod, de 30–40 de ani, stăteau pe mal cu stejarul putrezit. Povestea începe cu ele: de ce m-am apucat, ce înseamnă o brigadă de pescari și ce urmează după aceste bărci.
Am ajuns să lucrez la visul meu de mulți ani: refacerea unor obiecte care fac parte din tradiția rușilor lipoveni și care sunt aici de câteva secole. Lotcile.
Cele două bărci cu care am început sunt lotci de năvod, construite în urmă cu vreo 30–40 de ani, poate mai bine. N-au avut parte de proprietari care să le îngrijească: au stat mult la soare, s-au uscat, apoi au stat în umezeală, apoi iar la soare, fără niciun tratament. Stejarul din crivace — coastele verticale care sunt structura de rezistență a bărcii — și-a pierdut rezistența.
Pentru ce sunt făcute
O lotcă de 20 de crivace e făcută pentru un singur lucru: pescuitul la năvod. Alții pot s-o folosească și la altceva, dar pentru asta a fost concepută. Iar la năvod se pleacă doar perechi — două bărci legate una de alta, între care se trag plasele.
O brigadă de pescari are patru grupe de câte două bărci. Dacă lipsește o grupă, se poate pescui, dar năvodul nu se mai întinde pe aceeași suprafață. Brigada prietenilor mei avea deja lipsă. Am zis că putem interveni.
De ce eu
Nevoia de a căpăta experiență m-a făcut să fac asta. Nu e o muncă ușoară și nu e pentru oricine. Indiferent câte mănuși ai folosi, vor apărea zgârieturi — pentru că, de fapt, nu poți lucra cu mănuși: trebuie să simți fiecare colțișor al lemnului ca să se potrivească. Pe lângă asta sunt cuie ruginite și tot felul de lucruri pe care nu le vezi.
Dar numai așa pot să înțeleg cum au fost construite aceste lotci, să duc meșteșugul mai departe și, la un moment dat, să construiesc altele noi. Nu sunt primele bărci la care lucrez, dar cu siguranță va trebui să mai trec prin cel puțin zece ca să stăpânesc cu adevărat anumite lucruri și să am curaj să mă apuc singur de o barcă nouă.
Ce urmează
Rolul meu, așa cum îl văd, e să mențin aceste bărci și, pornind de la experiența pe care o adun acum, să construiesc altele. Mereu îmi voi face timp pentru asta.
Scopul mai departe e să transform lotcile — a căror destinație a fost doar năvodul — în instrumente pentru un alt fel de turism: lent, cu o velă sau cu un motor electric mic. Cine a mers vreodată cu așa ceva știe: e ca o întoarcere în timp.
Despre asta scriu aici, de două ori pe săptămână. Dacă vrei să vezi atelierul, cele două lotci și tot drumul lor, povestea completă e pe pagina Povestea.
Vrei o piesă făcută în atelierul din Jurilovca? Scrie-ne ce ai în minte și unde îi va fi locul.
